Dar nu se înșela. Iarna geroasă și rece ce-l mângâia cu blândețea caldă, îi șopti o poveste fulgerătoare despre un om de zăpadă.
Povestea era cam așa:într-o zi de iarnă, un copil bucuros de timpul rece și de fulgii mari, se apucase de a face un om de zăpadă, care acesta nu se mai topise până în vara următorului an.
Atunci își spuse că dacă a putut acel om de zăpadă, poate și el și a început prin a-și strânge în pălăria mare și grea ce era așezată pe cap, pumni mari de zăpadă ce trebuiau să îi folosească dacă se topea.
