Explicație:
Fondarea Imperiului otoman este atribuită lui Osman I. El este cel care a pus bazele unui mic beylik (principat) în Anatolia la începutul secolului XIV, ce se va dezvolta ulterior într-unul dintre cele mai mari imperii ale epocii moderne. Însă istoria imperiului otoman, deși începe odată cu Osman I, își are originile în luptele pentru putere din Asia Mică dintre bizantini, pe de o parte, și popoarele de origine turcă. Odată creștinii învinși, triburile turcilor s-au luptat la rândul lor pentru putere, iar cei mai puternici dintre toți – otomanii – au fost cei care au reușit să fondeze, în final, un mare imperiu.
Însă la începutul secolului XIV, otomanii erau doar unul dintre grupurile tribale din Asia Centrală care doreau controlul asupra Anatoliei, o zonă strategică importantă aflată între Marea Neagră, Marea Mediterană și Marea Egee. Anatolia făcuse parte anterior din Imperiul Roman de Răsărit, transformat apoi în Imperiul Bizantin. Deși a fost la un moment dat un stat foarte puternic, poate chiar cel mai puternic din Europa, Imperiul Bizantin a decăzut după secolul X și nu și-a revenit niciodată după evenimentele din 1204, când capitala sa, Constantinopol, a fost cucerită și prăduită de latini.
