Răspuns :
Dimineți de iarnă
Și fiind dimineață, o dimineață geroasă din luna decembrie, am privit
un timp peisajul de- afară, cu nasul lipit de geamul rece, apoi m-am
îmbrăcat gros, mi-am pus fularul, mi-am luat ghetele cele noi, cumpărate
de la Black Friday eMag, am mai privit o dată pe geam... și, brusc,
m-am aruncat afară, lăsându-mă pătruns de șoaptele reci ale iernii.
Dintr-un boschet a apărut o javr ă lățoasă, cu țurțuri în vârful cozii,
care fără să mă privească a tulit-o după atelierul de reparat umbrele,
atelierul lui nea Train Rusescu, cel de la Crevedia, care acum se
odihnește undeva, sub o lespede din cimitirul "Groapa cu lei".
Pe drum nu era țipenie de om, fapt pentru care eu mă simțeam
mândru tare, pentru că nimeni nu era așa de matinal ca mine, nimeni
nu era hotărât să ia frigul în piept și să simtă natura, să-i simtă pulsul ei misterios, să tremure și să-i clănțăne dinții, pentru că numai așa te
călești și te convingi că ești bărbat...
Și mergând eu, tot mergând..., tocmai că mă trezesc că se termină luna decembrie,din acest an, numit și anul curent. Dar, fără nici un efort, doar
cu un sughiț ce semăna a fluierat, m-am trezit în decembrie din anul
trecut, tot dimineața și tot foarte devreme.
Șoaptele iernii erau aceleași...
Dintr-un boschet a apărut o javr ă lățoasă, cu țurțuri în vârful cozii,
care fără să mă privească a tulit-o după atelierul de reparat umbrele,
atelierul lui nea Train Rusescu, cel de la Crevedia, care acum se
pregătea de plecare, dar s-a întors și i-a zvârlit nenorocitului de
patruped o coajă de pâine, iar potaia a privit lung, pe lângă plopii de devale, s-a apropiat și a mirosit scurt fărâma de pâine, apoi a învelit-o
sub zăpadă, și parcă țurțurii din coada lui s-au mișcat un pic, probabil
că era un fel de salut câinesc, adresat ființelor superioare, care sunt
vizibil bipede, și care se numesc uneori oameni.
Ceea ce a apărut nou, era un pițigoi, gălbior pe sub aripi, ce părea o
mică statuie din ceară. Și pentru a mă contrazice, lângă el a coborât,
de niciunde, un alt pițigoi, mai mic, mai delicat, fapt pentru care, ca să
zic așa, am convenit că era vorba de o pițigoaică, deoarece se tot împingea în cel ce păruse statuie de ceară, ciripind ceva... și iar ciripind.
La un timp, au zburat amândoi, probabil spre alt decembrie...
E iarna . Afară este foarte frig , pe jos sa așternut un covor alb și sclipitor care îți incinta ochii . Zăpadă face ca copacii sa nu mai para pustii ci împodobiți cu o ghirlanda incintatoare . Copiii bucuroși au ieșit în strada și se dau cu sania . Ei sunt atit de veseli incit nici nu simt ca au mîinile de gheata . În orice curte se vede cite un om de zăpadă, unul mai frumos ca altul ,cu cărbuni în loc de ochi nasturi și gura cu morcov în loc de nas și o căldarea în loc de pălărie . Dis de dimineață gospodinele fac focul pentru a fi cald în casa ca atunci cînd copiii o sa vina de la săniuș sa se încălzească deindata . Iarna este un anotimp minunat de care toți e bucura .