Titlu opțional-Micul prieten din gară
Eu și mătușa mea mergeam grăbite prin gară, pentru a prinde trenul de la Constanța.
Trenului îi era programată o întârziere de vreo 100 de minute, ceea ce însemna că vom ajunge la Constanța mai târziu, spre seară.
Mătușa mea s-a pus revoltată pe bancă, privind în depărtare. I-am făcut semn că mă duc să hrănesc porumbeii cu un covrig cu susan pe care mi-l luase. Ciudat era, că porumbeii, după numai câteva miezuri de covrig, se uitau în spate speriați și plecau iute, de parcă ceva i-ar fi pândit. Când mă uit, un pui de pisică gri, slab și cu o privire de-ți topea inima, stătea pe spate și privea porumbeii din văzduh. Când mă apropiam din ce în ce mai aprope de el, acesta m-a văzut și a luat-o la goană. Am fugit după el, care, deși era un biet pui de pisică, fugea mai repede decât îmi imaginam eu. Am fugit după el, am dărâmat o doamnă în vârstă care de abea se ridicase, am alunecat pe o coajă de banană, m-am stropit pe pantalonii mei albaștrii cu apa din bălți și într-un final l-am prins.
Când am ajuns înapoi la mătușa mea, aceasta a început să mă certe că am fugit de lângă ea. Supărarea de pe chip i s-a transformat imediat într-o bucurie greu de exprimat în cuvinte când a văzut puiul de pisică. Mi-a spus că acest pui pare să fie pierdut, deci îl va lua ea acasă. Ce bine! Acum puteam să vizitez pisica aceea oricând îmi doream. A meritat din plin acea alergătură.
Între timp, a sosit și trenul. Puiul de pisică a fost destul de cuminte pe tren.
Avea să se simtă minunat alături de mătușa mea, o mare iubitoare de animale.
A fost o zi incredibilă!
Explicație:
Sunt mai mult de 120 de cuvinte. Dacă tu consideri o problemă că este prea mult, ceea ce eu nu cred, poți extrage numai esențialul din text, scurtându-! Sper că ți-a plăcut!
