24 Decembrie 2022
Lumina din fața ochilor mă orbește,dar e unica sursă ce mă mai tine treaz și-mi ține ochii deschiși care se pierd prin boarea amintirilor trecute…Acum e noapte,nu știu ce să fac…nu sunt un scriitor perfect,dar Nostalgia ce a apărut in mine ma schimba și m-a impus sa aranjez pe aceste File trăirile cele mai aprinse și memorate din trecut.
Eram un copil de cinci ani…un pitic care de abia își mai poate tine minte numele nu și să-și asigure existența.Doream,hah,îmi e atât de banal;îmi doream un carnet unde să-mi expun emoțiile.Credeam ca sa ai un prieten neînsuflețit cu sentimentele tale e ceva cool du superior așa ca dorința de a avea acel carnet creștea treptat de zi cu zi!Cand vulcanul din interiorul meu a început sa acționeze sub influența dorinței enorme mam decis îmi voi face singur unul!!Acum îmi dau seama că plăcând la mama sau tata și spunându-i dorința avea sa gir o acțiune mai cu succes. Nu știu de unde am luat foi,erau foi albe,curate,neatinse chiar ce ma făceau sa le admir prin puritatea lor.Făceam totul ca viitorul mei cât eu hand-mare sa fie indentic ca cel procurat.Mai întâi am îndoite in jumătate foile,erau indoiate șchiopătat(de as STI de simetrie era sa fiu dezamăgit de construcția făcută)s-ar pentru mine carnetul indoiat,neunit e o Perfecțiune nevie…Cu chiu cu vai am sfârșit lucru,mi-a luat numai 2zile(uimitor!!Nici acum nu sunt așa de harnic!)pe coperta erau desenate linii întoarse care trebuiau sa formeze mașini și alte obiecte care erau ideale pentru mine,dar Dup câte țin minte erau aidoma unor șerpi fără sfârșit.Când pentru prima oară am scris in el,sângele pilda cu o putere enorma,iar adrenalina se prelingea prin capilarele copilărești.Nu știam a scrie,am luat și eu o carte randomă,de pe masa și am început a face o aluzie a literelor tipărite pe ea.Eram mandru,entuziasmat,fericit.
,,Scriam”tot ce-mi trecea prin cap,mai bine zis tot ce vedeam,pentru mine asta era i spovedanie scrisă a gândurilor neintocmite copilărești.Am calculat tot,dar am scăpat un detaliu:carnețelul trebuia ascuns.Sigur ca prin buchiile copiate a lene nu puteai citi nimic,cuvinte fără rost fără vreun înțeles,umpleau toate fisele.Intr-o zi am văzut-o pe mama răsfoind carnetul.Nu se putea!!Era al meu,de ce im răsfoia?Era pe tei prima oară când am cunoscut Trădarea amara a dulce dorinti.Eram supărat,dar acum am înțeles ca acea suprare era o treapta a lumii din viziunea realista a adevăratei oglinzi a vieții.
Ceva de genul(știu ca am scris mai mult,mam dedicat câtva timp imaginației,)vei alege informația cea mai importantă și vei face un mic rezumat la care te vei încadra in spațiu
