Răspuns:
Cultura savantã¸in opoziţie cu cea popularã, face apel la limba latinã şi la la scris, devenind din secolul al V-lea domeniul exclusiv al clericilor. Aristocraţia se rezumã tot la cultura popularã, de aceea termenul de laicus era sinonim la acea vreme cu cel de illiteratus. Asta nu înseamnã cã cele douã nu se pot influenţa. În plus, cultura popularã îşi gãseşte şi o cale proprie de dezvoltare, prin prelucrarea legendelor în epopei sau romane cavalereşti de o înaltã calitate stilisticã. În mediul rural cultura este oralã, este mediul basmelor şi al legendelor, al dansurilor şi cântecelor populare, care la început erau comune şi ţãranilor, şi elitei. Aceasta din urmã îşi formeazã treptat un mod propriu de culturã, fixându-se în scris, dar rãmânând tributarã elementelor folclorice. De pildã, legendele Mesei Rotunde sunt sursa de inspiraţie a numeroase romane cavalereşti, care la rândul lor ţes alte versiuni legendare. Cultura oralã contribuie de asemenea la crearea unui anumit sistem de credinţe magico-religioase, care se perpetueazã în Europa de Est pânã în secolele XX-XXI.
Explicație:
sper că te-am ajutat coroana ?
