Cleopatra a VII-a Filopator a fost ultimul conducător al Regatului Ptolemeic din Egipt, regină și faraon. Ca membru al dinastiei ptolemeilor, ea a fost descendent al fondatorului Ptolemeu I Soter, un general macedonean grec și companion al lui Alexandru cel Mare. În anul 58 î.Hr, Cleopatra și-a acompaniat tatăl, regele Ptolemeu al XII-lea, pe durata exilului la Roma după o revoltă din Egipt, care a devenit atunci un stat clientelar al Romei. Între timp, fiica să, Berenice a IV-a a pretins tronul, dar apoi în 55 î.e.n. a fost ucisă când Ptolemeu s-a întors în Egipt cu asistență militară romană. Când Ptolemeu a murit în anul 51 î.Hr., Cleopatra și fratele ei, Ptolemeu al XIII-lea, s-au căsătorit și au fost desemnați succesori pentru a conduce Egiptul, dar regatul a căzut într-o perioadă de război civil dintre cei doi.
Prin testamentul său, publicat si citit in senatul roman de către Octavian, Antonius i-a declarat pe copii Cleopatrei și ai lui drept conducători și moștenitori ai teritoriilor aflate sub autoritatea triumviratului roman estic, ceea ce ar fi însemnat pierdere de teritorii pentru Roma. Acest act care i-a înfuriat pe senatori, divorțul lui Antonius de sora lui Octavian, Octavia Minor, care a ofensat mapamondul latin, dar și căsătoria cu Cleopatra, a dus la izbucnirea unui nou și ultimul război civil al republicii romane. Octavian a intrat în război, forțând aliații lui Antonius din senatul Roman să declare război Cleopatrei. În Bătălia năvală de la Actium din anul 31 î.Hr., flota navala a lui Antonius pierde în fața flotei lui Octavian, se retrage în Egipt și se sinucide. Forțele romane conduse de Octavian ocupă Egiptul, iar când Cleopatra află că avea să fie adusă prizonieră la Roma, se sinucide prin otrăvire.
