E atât de frig afară încât dacă ar fi pietre prin jur ar crăpa. Dar el se simte bine în atmosfera de congelator. Simte că trăiește, iar ochii lipsiți de culoare îi râd de bucurie. Ninge cu fulgi mari de zăpadă, care îl acoperă din cap până în picioare cu o manta albă. Și hainele îi sunt albe și sclipesc în razele timide ale soarelui, fiind țesute cu fulgi moi de nea. Îi stă bine în haine albe, de altfel sunt singurele haine pe care le are.
Mâini nu are, dar nici nu are nevoie.Corpul lui este format din trei bulgari imenși de zăpadă proaspăt ninsă. Aproape rotunzi, bulgării catifelați, formați dintr-o mulțime de fulgi de nea îngrămădiți unii în alții. Veselia îi este accentuată de zâmbetul mare cât rotundul capului. Gura, o simplă linie neagră, are deasupra niște ochi negri ca abanosul. Între gura care zâmbește tot timpul și ochii mici de cărbune, se află un nas din morcov. Pe cap are un joben, o pălărie veselă. În mână ține un maturoi,fiind un simbol al hărniciei.
Acesta este omul de zăpadă,care se bucura de fulgii de zăpadă și de frigul iernii.
