Explicație:
O intalnire de neuitat cu prietena mea
Acum cateva zile m-am intalnit cu prietena mea cea mai buna. Cand am ne-am vazut am avut amandoua un ras navalnic. Eram amandoua asa de fericite. Nu ne mai puteam stapani. Eu aveam eu aveam ochii umezi.
Ne-am distrat toata ziua. Am mers in parc pe ploaie, ne-am uitat la filme de groaza si am ras in continuu, am facut farse la telefon si din greseala am sunat din greseala la 112... Nu am primit amenda. Sa stiti ca a fost chiar distractiv.
La pranz am iesit in oras. Ca sa ajungem la magazinul de dulciuri, trebuia sa travesam o trecere foarte periculoasa. Prietena mea s-a aruncat pe zebra. Un bucurestean nervos si nerabdator sa scape de aglomeratie, a intrat pe straduta cu chioscul. De putina minte ce avea, a accelerat la zebra in loc sa puna frana. Amica mea fiind pe telefon, nu a observat. Bucuresteanul nu ii dadea nici măcar o ambitie. Nu il vezuse nimeni.
Cu 60 la ora incalca restrictia si trece la jumătate de metru de Mara, prietena mea. Ii pica telefonul din mana sub rotile masinii. Soferul pleaca ca si cum nu ar fi facut nimic. I-am plans mult divice-ul, dar degeaba.
Am ajuns acasa si i-am facut inmormantarea telfonului in cioburi. Dupa aceea am scotocit prin casa si i-am dat un telefon mai vechi de-al meu. Nu era chiar asa de grava situatia. Divice-ul ei nu avea date personale încărcate pe el. Era doar pentru sunat si trimis mesaje.
Acasa fiind, ne-am uitat la televizor si am ascultat muzica de Craciun chiar daca era iulie.
Cateva ore mai tarziu, mara pleca. Am fost destul de trista ca nu a durat mai mult, dar in acelasi timp foarte fericita ca s-a intamplat.
Descrierea pe scurt a actiunii e ca neatentia costa.
