a. Viața muntenilor e grea; mai ales viața femeilor. Uneori stau văduve inainte de
vreme, ca dânsa. Munteanului i-i dat să-şi câştige pânea cea de toate zilele cu
toporul ori cu cața. Cei cu toporul dau jos brazii din pădure şi-i duc la apa Bistritei, ;
după aceea îi fac punte pe care le mână până la Galaţi, la marginea lumii. Cei mai
vrednici întemeiază stâni la munte. Acolo stau cu Dumnezeu şi cu singurătăţile,
până ce se împuținează ziua. Asupra iernii coboară la locuri largi şi-şi pun turmele
la iernat în bălți. Acolo-i mai uşoară viaţa, ş-acolo ar fi dorit ca să trăiască, numai
nu se poate din pricină că vara-i prea cald, ş-afară de asta, munteanul are radacini la
locul lui, ca şi bradul.
Identifica in fragmentele de mai sus două regionalisme