Răspuns:
Bunăoară, nu doar noi, dar multe alte popoare vecine ori depărtate îndrăgesc această specie de pasăre și o denumesc frumos: hirondelle de cheminée i se spune în Franța, rondine domestica este în Italia, germanii îi zic rauhschwalbe, iar englezii îi spun barn swallow și câte alte denumiri faine n-or mai fi pentru o așa pasăre măruntă și iubită. Cât despre numele ei științific, Hirundo rustica, atribuit de botezătorul multor specii de plante și animale Carl von Linne, provine din cuvintele latine hirundo – rândunică și rustica – rustic, rural, de țară.
Descriere
Cum arată o rândunică, probabil toată lumea știe. Pe lângă vrabie, rândunica este poate printre primele păsări pe care le vede copilul crescut în mediul rural sau pe care le învață oricine la școală oriunde în lume. Cromatica aparte cu spatele negru și irizații albăstrui, burtă albă, gâtul și fruntea ruginii, o fac ușor de recunoscut și de plăcut. Aripile lungi și ascuțite și coada lungă și bifurcată o fac capabilă de zbor rapid, acrobatic și de invidiat. Cântecul, puternic, cu ciripituri rapide întrerupte când și când de sunete orăcăite ce se transformă apoi în scârțieli seci, o face o încântare de ascultat. Unde mai pui că au în repertoriu și sunete diferite pentru pericole diferite: pisica este anunțată cu un ”siflitt” ascuțit, iar pentru păsările de pradă alerta este ”flitt-flitt”. Păstrând proporțiile, comunicarea nu ne este specifică doar nouă, păsările o fac și ele.
Specii înrudite
Specie larg răspândită și bine cunoscută, dar nu singură pe lume, rândunica are o familie numeroasă, vreo 90 de neamuri sunt de toate și toate împart câteva caracteristici comune: sunt bune zburătoare, cu corp aerodinamic, aripi înguste și ascuțite, prind hrana din zbor și tot din zbor beau apă sau se spală, cuibul și-l fac în general din lut cimentat cu salivă și întărit cu fire de iarbă, ciocul este mic, dar gura cu deschidere mare, iar cântecul lor este plăcut. Dar poate cea mai interesantă caracteristică a acestor specii este ochiul. Dacă la unele specii de păsări ochiul prezintă o singură cavitate pe retină, în care se află receptorii de lumină, la rândunele și speciile înrudite ochiul are două astfel de zone, mărind astfel acuitatea vizuală, dar și dimensiunea ochiului care concurează aici cu creierul pentru spațiul limitat din cavitatea craniană. Ai nevoie de un ochi bun atunci când zbori cu viteză și trebuie să-ți prinzi mâncarea în același timp, nu?
În România sunt 5 specii din familia lor mare, iar pe lângă rândunică ne mai putem bucura de prezența lăstunului de casă, a celui de mal (el nu-și face cuib de lut, ci galerie în mal lutos) și a celui de stâncă, dar și de rândunica roșcată, specie cu care rândunica de casă poate fi ușor confundată de privitorul grăbit. Acum, atent ar trebui să se uite în principal cei de prin Dobrogea, că acolo e mai des întâlnită rândunica roșcată, dar dacă treci prin București pe la Unirii, nu ar strica să te uiți de două ori la ce zboară.
Habitatul și aria de răspândire
Rândunica este prezentă mai peste tot în lume, doar în zonele deșertice și nordice extreme lipsește, întâlnită fiind de la nivelul mării până la 3.000 de metri altitudine.
Însă doar prezența ei extinsă pe glob nu o face pe rândunică atât de populară, ci mai degrabă aproprierea ei față de noi, față de așezările omenești. Însăși numele științific pe care i l-am atribuit păsării trădează această intimitate. Rustica, am văzut, este sinonim cu viața la țară, cu o prezență rurală, cu termenul de câmpenesc și cumva extins, cu ideea de vechi și de demult. Dar a fost dintotdeauna așa? Rândunele au cuibărit dintodeauna la streașina caselor sau a grajdurilor noastre așa cum vedem astăzi că berzele albe cuibăresc pe stâlpii de electricitate, coșuri de fum sau acoperișuri de case, strâns legate de noi și ele? Rândunica a folosit dintodeauna zonele rurale unde se practică creșterea extensivă a animalelor de fermă? Cel mai probabil, nu.
, de
Motiv de bucurie pentru unii, de îngrijorare și de anxietate pentru alții. Prin Caucaz populația se temea că păsările migratoare aduc cu ele și boli, iar pentru a te feri trebuia să bei un pahar cu vin sau o măsură de rachiu, probabil o scuză nevinovată pentru puțină dispoziție bahică. Anglo-saxonii credeau că găinile nu mai fac ouă, iar vacile nu mai dau lapte dacă distrugi un cuib de rândunică. Rușii erau de părere că rândunica este forma în care se întorc pe Pământ sufletele copiilor dispăruți înainte de vreme, iar cântecul păsărilor este în fapt reprezentarea jovialității celor mici.
