- Am așteptat 9 luni să revăd o rudă de a ta. Bine că te-ai așezat pe palma mea.
- N-aș vrea să stau mult timp pe tine. Mi-aș pierde viața, zise fulgul.
- Păi ce, n-ai trăit destul până să ajungi aici?
- Vai, vai, am fost în comă de două ori, nu vrei să știi ce groaznic a fost.
- Ba vreau, spune-mi!
- Te rog să mă lași jos! Mă simt bolnav acum. Am febră, mormăi fulgul.
- La minus 18 grade, la congelator iți place?
- Da, e chiar perfect pentru mine.
Am intrat extrem de rapid la bucătărie am deschis ușa congelatorului și am așezat fulgul. Am închis ușa și am așteptat o oră cu gândul să-și revină fulgul. Deschid ușa, când ce să vezi: fulgul meu era plin de viață și dansa cu alte granule de ghiață.
- Hei, fulgule, mi-ai promis că-mi povestești episoadele tale de comă.
- Da, imediat, însă te rog înainte să ne aduci o sticlă de suc. Suntem foarte deshidratați de la atâta dansat.
- Poftim, i-am dat sticla mea de suc de portocale pentru ziua de azi
- Merci, eu si prietenii mei cool te rugăm să ne mai lași o oră.
I-am lăsat 2 ore, acum deschid. Si ce să vezi. Fulgul meu avea mai mulți prieteni acum.
- Mi-e dor de rudele mele din nor, supe fulgul. Te rog să-mi aduci telefonul tău să le scriu un mesaj pe whatsup.
- Fulgule, dar cum vorbești cu rudele tale din nor? Ce acolo e internet?
- Ha, ha, copile, acolo, în nor e baza internetului. Știi serviciile acelea de cloud pe care le folosești tu? Rudele mele sunt proprietari.
- Oau, ce tare, îți aduc acum telefonul!
Eu am început să-mi fac lecțiile pentru școală și am stat până târziu în noapte. Telefonul l-a scos mama din congelator, nu mai e bun de nimic. A scos frigiderul din priză să facă curat. Și-a dat seama că e ceva necurat la mijloc. Din păcate fulgul și prietenii lui au decedat.
