Răspuns:
Poezia ‘Lacul’ de Mihai Eminescu aparține genului liric deoarece prezintă trăsăturile acestui gen literar.
Genul liric cuprinde totalitatea operelor literare în care autorul își exprimă sentimentele, ideile, gândurile în mod direct. Semnelele subiectivității sunt prezența eului liric și o mare varietate de figuri de stil si imagini artistice . Modurile de expunere prezente sunt monologul liric (adresat sau confesiv) și descrierea.
O primă trăsătură care demonstreaza apartenenta poeziei ”Lacul” la genul liric este transmiterea directă a sentimentelor de dorință, așteptare si iubire ale poetului în cadrul celor cinci catrene. Prin excelenţă o operă ce se adresează sensibilităţii, textul creează un tablou al naturii transfigurat de iubirea şi de viziunea romantică a eului liric. Un exemplu în acest sens este este strofa a patra: ”Si au trec de-a lung de maluri,/Parc-ascult si parc-astept/Ea din trestii sa rasara/Si sa-mi cada lin pe piept” . Se observă o trecere progresivă de la sentimentul de așteptare, la trăirea intensă, pasională a scenariului de iubire, pentru ca în final să predomine dezamăgirea și de resemnarea. Descrierea lacului este încărcată de emoție, peisajul întreg devine état d’âme ( stare de spirit). Transmiterea directă a acestor sentimente este dată de prezența eului liric în ipostaza de îndrăgostit. Eul liric apare în mod explicit, prin marci lexico-gramaticale precum ‘eu’, ‘-mi’, ‘să scap’ și în mod implicit prin emoția generală pe care o degajă textul.
De asemenea, putem menționa ca a doua trăsătură plasticitatea limbajului, specifică genului liric, dată de frecvența, bogăția și varietatea figurilor de stil folosite. În acest sens este ilustrativă secvența: ”Sa plutim cuprinsi de farmec/Sub lumina blândei lune/Vântu-n trestii lin fosneasca,/Unduioasa apa sune!” Imaginea cadrului feeric al visului se creeaza cu ajutorul imaginilor vizuale si auditive ce fac din natura un spatiu ocrotitor al întâlnirii: ‘Sub lumina blandei lune’, ‘Unduioasa apa sune’. Epitetele ”lin”, ”unduios” sugerează deplina armonie a elementelor naturii, care participă alături de poet la fericirea faptului de a fi îndrăgostit. Starea de tensiune, de aspirație a împlinirii prin iubire este subliniată de folosirea modului conjunctiv (‘sa scap’, ‘sa plutim’), precum si de repetitia ‘parca ascult si parca astept’, iar tristețea finală ce copleșește sufletul poetului se concretizează în folosirea epitetului ” singuratic”.
Explicație:
este text deoarece aceasta conține o introducere un cuprins și o închei ere și legătura dintre ele formează textul
