Doar ce se crapase de ziua. Asteptam nerabdator sa se trezeasca totincei din casa pentru a merge pe partie. Ajunsesem seara cu masina si bezna fiind, nu am reusit sa observ bine imprejurimile, mai ales ca ningea abundent.
Am luat micul dejun, ne-am imbracat si am iesit toti afara.
Mai vazusem zapada, dar niciodata la munte. Stralucea totul in jur ca si cum erau mii de luminite aprinse peste tot. De abia puteam tine ochii deschisi de marea alba care ne inconjura. Soarele se ivea timid printre brazii inalti de nu le vedeai varful, impodobiti de zapada alba care se mai scutura cateodata de pe crengile uriase.
Era atata liniste si lumina, incat ramasesem tintuit locului. Eram fermecat de peisaj.
