Răspuns:
in poienita fermecata
candva demult, cand nici frunzele nu incepusera sa pice din copaci, un copilas de 10 ani, singur pe strazi, fara parinti, dandu-si seama ca vine toamna si frigul rece, pleaca intr.o poienita din apropiere.
Baietelul cu ochii sai mari si verzi precum verdele ierbii deabea rasarite, cauta un loc numai bun pentru a sta si as petrece timpul, poate gasind si cateva fragute. poienita se auzea ca ar fii magica, dar nimeni nu o vazu pana acum facand ceva iesit din comun, asa ca, toti oamenii credeau ca era un zvon. dar, copilul, numai piele si os, cu gandul la o imbucatura de paine si la niste haine calduroase, se pune sa bea niste apa din rau. chiar daca apa din raul care curgea apa murdara, baiatul nu se opreste din a lua cateva guri de apa. apoi, copilasul incepe sa se ridice usor in inaltul cerului, si sa coboare se cateva ori, pana se opreste la un metru de pamant. apoi, de dupa un tufis apare o femeie imbracata in frunze. dupa cateva vorbe cu baiatul, femeia intelegatoare, pocneste din degete si parca se darama un perete. iar de dupa zecile de frunze care incepeau din ce in ce mai repede sa cada, se gasesc zeci de animale. iepuri, veverite, bufnite, caprioare si o gramada de plante, legume si fructe care nu se gaseau in partea aceea a pamantului.
de atunci, copilul este ingrijit de femeia care avea grija de padure si s-a jucat cu inca 4 copilasi care pareau veniti din alta galaxie. aveau urechile alungite, nasucuri mici si niste ochi care sclipeau la lumina scoarelui de toamna. asa caz viata baiatului, devine perfecta alaturi de copiii magici si femeia care ingrijea padurea
