Răspuns:
Grecii antici, la fel ca toate popoarele antichitatii, erau patrunsi de sentimentul sacralului (thambos) exprimat prin acea teama, acea spaima respectuoasa pe care o trezeste apropierea oricarei forte, a oricarei fiinte supranaturale deslusite in natura sau in lumea oamenilor.
Formarea conceptiei religioase a grecilor a fost determinata de doua influente culturale. Prima vine dinspre zona mediteraneana fiind dominata de zei ai fertilitatii si zeite-mama (apropiate de pamant si de lumea de dincolo) si zeul muritor al primaverii; de asemenea, un rol important l-au avut culturile populare care prin traditii folclorice creau si recreau chipurile zeilor lor, facandu-i mai umani. A doua provine din zona indo-europeana in urma migratiilor din anii 2.000 – 1.100 i.Hr. ce au adus in Grecia propria lor religie, care se adresa zeitatilor uraniene si pastorale.
Sincretismul dintre cel doua, realizat dupa 1600 i.Hr. in lumea aristocratica a Cretei si Micenei, puternic influentata de civilizatia minoica, a imbinat, pe de o parte, un panteon cu precadere masculin, pe de alta, un panteon in care numarul zeitelor e mult mai mare decat al zeilor, si in care o divinitate matronala esentiala, o Glie-Mama asemanatoare celor din Orient, daruieste viata sub toate formele ei, fertilitate, fecunditate, eternitate.
sper că te-am ajutat!
