povesriti acest fragment va rog dau coruana
Cainele i spuse că soba se poate vedea chiar şi de acolo. Omul de zăpadă stătu ziua intreagă cu privirile atintite spre fereastră în camera de la subsolul casei. Acolo, soba răspândea o lumină blândă, nici ca a soarelui, nici ca a lunii. De cate ori se deschidea usa odai, soba isi rotea limba de foc. Atunci, văpaia flăcărilor se in- cingea, luminánd fata albă a omului de zăpadă si împurpurându-i făptura. Tot privind la acea namila lucioasă, luminată de foc, i incercă o nelinişte ciudată, pe care o cunosc toți oamenii care nu sunt de zăpadă. - Nu mai poti zicea el. Ce bine-i stă sobei când zâmbeste şi scoate aşa limba la mine! Noaptea era lungă, dar lui nu i se părea aşa. Stătea acolo. cufundat în frumoasele lui gandun, care de atâta ger si frământare, inghetau si trosneau. na mori neamurile cuintei de la suho mnie​