1.
2.
Întotdeauna m-am mirat cum poţi să rămâi un prost în mijlocul unei Limbi atât de frumoase şi înţelepte cum este Limba Română? (Grigore Vieru)
Limba noastră-i o comoară,
Eu zic să o păzim, flăcăi,
Că astăzi pe diverse căi
Vin unii şi o… omoară! (David Boia)
Am văzut Limba Română ca pe-o mireasă: intangibil de fatală! (Costel Zăgan)
Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul. (Grigore Vieru)
Trăiască frumoasa şi cumintea limbă română! Fie în veci păstrată cu sfinţenie această scumpă Carte-de-boierie a unui neam călit la focul atâtor încercări de pierzanie. (Ion Luca Caragiale)
Limba română la sine acasă e o împărăţie bogată, căreia multe popoare i-au plătit banii în aur. A o dezbrăca de averile pe care ea le-a adunat în mai bine de 1000 de ani, înseamnă a o face din împărăteasă cerşetoare… (Mihai Eminescu)
S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române. (Grigore Vieru)
Orice ar fi, pasiune sau dorinţă, sete sau foame de experienţă reală, toate acestea se pot exprima în limba română prin cuvântul dor, care a devenit expresia oricărei dorinţe şi care implică fiinţa umană în totalitatea sa. (Mircea Eliade)
Limba este însăși floarea sufletului etnic al românimii. (Mihai Eminescu)
La români limba este parcă mai aproape de dinţi decât la alţii. (Grigore Vieru)
