Răspuns:
Salut ! Într-un spațiu fără dimensiune fantastică, mai degrabă modest, are loc pregătirea protagonistului și de plecare și de preîntâmpinare a capcanelor de pe drumul acesta al inițierii, fie într-o profesie, fie într-o aventură a cunoașterii lumii, la pas sau treaptă cu treaptă.
Elementul de echilibru între basm și nuvelă îl reprezintă ilustrarea veridică, la nivel comportamental, a sintagmei: așa mamă, așa fiu. Dragostea maternă se concentrează în secvența: „Când a plecat de acasă să meargă la București p-atâția ani în școli, mama lui – de treabă femeie! – l-a sărutat de-atâtea ori, i-a potrivit părul, i-a netezit căciula și iar l-a sărutat, și i-a zis:
– Niță, mamă, te duci frumos și sănătos: să-ți ajute Dumnezeu și Maica Domnului să-mi vii înapoi tot așa!”. Urarea prevede un pericol, evitabil însă dacă băiatul va avea puterea să rămână fidel povețelor de acasă, precum și propriului fel de a fi, așa cum se conturase până atunci. Nerăbdarea de a ieși pe ușă rezultă din presimțirea noutății, a „ciudatei surprinderi”. Anticiparea extraordinarului nu este neapărat o înzestrare paranormală a băiatului, care caută cu ochii noutatea, însă poate echivala vrerii acestuia, atenuată în primii trei ani de stat la internat, de a întâlni cu orice preț pe cineva ori un prilej care să-l scoată din comun. Seminarul este locul desăvârșirii educaționale, pentru ce dorește să devină, dar pentru viață este nevoie de mai mult. Păcatul inițial constă în accederea, fără întrebări prea multe, proximă inconștienței, în altă lume „pe care o visase parcă adesea, dar nu spera s-o vază vreodată”, precum și la alt univers, al cunoașterii senzoriale. Abilitate sacerdotală, inconștiența aceasta auto-impusă, de a se baza pe atașamentul cuiva, îl pierde aici pe tânăr, care nu va mai avea capacitatea îndreptării lucrurilor, decât în final și într-o formă total inoportună, echivalentă celei mai mari păcătuiri, de a-și ucide copiii
Explicație: sper ca te -am ajutat
