Era odată un om sărac cu o mulțime de copii ce plângeau mereu de foame. Venise Crăciunul și la Ignat omul nu avea porc să taie ca toți românii. Făcu el ce făcu și reuși să facă rost de un porc, dar când să-l taie omul realiză că nu are cu cine să-l taie, pentru că nu era decât el și soția și aceasta avea grijă toată ziua de copilul cel mic care încă sugea.
Se tot gândi el, se învârti și nevoia îl împinse să apeleze la vecinul lui care era un bătrân singur cuc și care ducea o viață de pustnic și de om religios (pravoslavnic). Tăiară ei porcul, îl pârliră și-l despicară și la final omul vru să-i dea vecinului câteva bucăți de carne, dar acesta refuză politicos.
Însă vecinului i se scurgeau ochii după slănina care atârna în podul casei omului nostru. Noaptea, vecinul nu se putu stăpâni și se duse la ușa sărmanului să vadă dacă acesta doarme. Se asigură că doarme dus bătând tare la ușă și se strecură până în podul casei unde băgă slănina într-un sac. Pentru că era plină de unsoare, vecinului îi scăpă o bucată de slănină care ajunse peste niște străchini ce se sparseră făcând zgomot mare.
Omul se trezi din somn și văzu scara la gura podului, dar vecinul sări repede de pe scară și o luă la fugă. Omul fugi după hoț având în mână o bucată de lemn pe care o aruncă și-l nimeri pe hoț drept în cap, însă acesta de durere fugea și mai tare. Păgubitul văzând că nu-l mai ajunge, se opri, își puse mâinile în piept și realiză
Era odată un om sărac cu o mulțime de copii ce plângeau mereu de foame. Venise Crăciunul și la Ignat omul nu avea porc să taie ca toți românii. Făcu el ce făcu și reuși să facă rost de un porc, dar când să-l taie omul realiză că nu are cu cine să-l taie, pentru că nu era decât el și soția și aceasta avea grijă toată ziua de copilul cel mic care încă sugea.
Se tot gândi el, se învârti și nevoia îl împinse să apeleze la vecinul lui care era un bătrân singur cuc și care ducea o viață de pustnic și de om religios (pravoslavnic). Tăiară ei porcul, îl pârliră și-l despicară și la final omul vru să-i dea vecinului câteva bucăți de carne, dar acesta refuză politicos.
Însă vecinului i se scurgeau ochii după slănina care atârna în podul casei omului nostru. Noaptea, vecinul nu se putu stăpâni și se duse la ușa sărmanului să vadă dacă acesta doarme. Se asigură că doarme dus bătând tare la ușă și se strecură până în podul casei unde băgă slănina într-un sac. Pentru că era plină de unsoare, vecinului îi scăpă o bucată de slănină care ajunse peste niște străchini ce se sparseră făcând zgomot mare.
Omul se trezi din somn și văzu scara la gura podului, dar vecinul sări repede de pe scară și o luă la fugă. Omul fugi după hoț având în mână o bucată de lemn pe care o aruncă și-l nimeri pe hoț drept în cap, însă acesta de durere fugea și mai tare. Păgubitul văzând că nu-l mai ajunge, se opri, își puse mâinile în piept și realiză că hoțul fuge mai repede decât păgubașul.
