Răspuns :
Ca si alte pasteluri pillatiene, Camara de fructe e o poezie a voluptatilor: mireasma, racoare, amintire a savorii (umbra), ispita a culorilor. Evocarea fructelor e si ea placere. Poamele sunt taina, ardoare, parfum, comoara, rod vrajitoresc. Culorile compun ele singure un spectacol: jar, albastru, aur rosu, verde smarald, rubiniu, galben ca soarele, trandafiriu, aur verde. Culori pretioase si fascinante prin lumina lor vrajita.
Sub semnul vazului, tezaurul acesta comunica emotia celui ce il tatoneaza:
„Deschid cu teama usa", „Ma prinde amintirea in vanatul ei fum", „Sovaitor ca robul, ce calca o comoara
Din basmul cu o mie si una nopti, ma-nchin:
Vad pepeni" si, „ parasind camara ce mintile imi pierde,
Tot rodul vrajitoarei cu lacat il incui".
Melodioasa si calda, romantica in varietatea de stari exprimate prin culori si arome, poezia recurge la metafora cu firescul posedarii limbajului fermecat de catre copilul sensibil la toate aceste daruri-ispita.
Nostalgia e nu numai o stare, ci si un temei al creatiei. Nota elegiaca se armonizeaza si aici cu bucuria contemplarii si atingerii voluptuoase, totul exprimat in imagini rare, proaspete, in descendenta horatiana. Departe de a fi doar o poezie a senzatiilor, creatia lui Ion Pillat este „o meditatie pe marginea labilitatii timpului si o redescoperire a candorii puerile si juvenile, prin capacitatea de transpunere a memoriei afective" (Al. PirU). Poetul „se autoexprima in peisaj" (Dumitru MicU), vadind inclinatii simboliste si detasandu-se, astfel, de „modelul" alecsandrinian.
Sub semnul vazului, tezaurul acesta comunica emotia celui ce il tatoneaza:
„Deschid cu teama usa", „Ma prinde amintirea in vanatul ei fum", „Sovaitor ca robul, ce calca o comoara
Din basmul cu o mie si una nopti, ma-nchin:
Vad pepeni" si, „ parasind camara ce mintile imi pierde,
Tot rodul vrajitoarei cu lacat il incui".
Melodioasa si calda, romantica in varietatea de stari exprimate prin culori si arome, poezia recurge la metafora cu firescul posedarii limbajului fermecat de catre copilul sensibil la toate aceste daruri-ispita.
Nostalgia e nu numai o stare, ci si un temei al creatiei. Nota elegiaca se armonizeaza si aici cu bucuria contemplarii si atingerii voluptuoase, totul exprimat in imagini rare, proaspete, in descendenta horatiana. Departe de a fi doar o poezie a senzatiilor, creatia lui Ion Pillat este „o meditatie pe marginea labilitatii timpului si o redescoperire a candorii puerile si juvenile, prin capacitatea de transpunere a memoriei afective" (Al. PirU). Poetul „se autoexprima in peisaj" (Dumitru MicU), vadind inclinatii simboliste si detasandu-se, astfel, de „modelul" alecsandrinian.