O recenzie la o piesa de teatru dau coroana am nevoie rapid

Ninsoarea se oprise aseară timp de câteva ore. Eram în drum spre Teatrul Național București și mă gândeam deja că poate sala va fi goală. Mă bucur că nu am avut dreptate pentru că o piesă de teatru reușită este formată 50% din jocul actorilor și 50% din prezența spectatorilor . La baza acestui text stă , însă, o întâmplare comică: ultima bataie de gong, luminile se sting, cortina se retrage, câteva replici în desfășurare. După câteva momente amicul meu îmi mărturisește că a mai văzut piesa, dar îi uitase numele. Deja îmi făceam scenarii: că se va plictisi, că poate nu va avea răbdare până la sfârșit. Dar la final îmi spune că nu îi pare rău că a revăzut piesa și că ar mai putea să vină și a treia oară. Cu toții avem această senzație după ce terminăm de vizionat un film sau serial. Și acum câteva argumente pentru care ați vrea să vedeți piesa de trei ori.Un articol din anul 2015 scria despre aniversare acestei piese , mai exact a fost jucată de 100 de ori până la acel moment. Bucurându-se de același succes, piesa continuă să adauge alte reprezentații ce ne vor duce la o nouă aniversare cât de curând. Scrisă în anul 1948 de Mircea Ștefănescu, dramaturg și prozator, piesa este numită ,, un adevărat roman dramatic” deoarece acțiunea se întinde de-a lungul a 40 de ani, urmărind o simplă căsnicie.Încadrându-se teatrului clasic, ,,Micul infern” reunește situații prezente și în zilele noastre: adulter, implicarea soacrei și iluzia unei căsnici fericite. Datorită personajelor complex construite de către dramaturg și a replicilor pline de umor, reprezentația a adus buna dispoziție tuturor spectatorilor indiferent de vârstă. Umorul de bună calitate este asul din mânecă și unul din motivele pentru care merită să cumpărați bilete pentru următoarea dată. Personajul care mi-a plăcut a fost Mielu, servitorul, care este un bufon al casei, însă literatura ne arată că tocmai aceste personaje au un rol semnificativ în viața celorlalte personaje ( bufonul Chicot care îl salvează pe regele Henric de la un complot de exemplu).Dar ce face deliciul piesei este soacra, mereu ironică și mereu tânără în ciuda vârstei, singurul personaj care nu pare a fi afectată de timpul trecător. Cornel este un personaj simbolic, cel care le amintește mereu soților de aniversarea căsniciei, mereu în prezent în casa acestora și cel care trage din umbră sforile acestui trai aparent fericit. Cel mai puernic este, însă, comicul de limbaj , dovadă a talentului dramaturgului.Morala piesei este aceea că orice căsnicie poate să devină ,,micul infern” , iar sfârșitul ni-l prezintă pe Cornel care își dă seama că a trăit degeaba, aceași soartă având-o și soții, însă ei trăiesc iluzia căsniciei fericite, conturată de minciuni și indiferență.Regia îi aparține lui Mircea Cornișteanu, iar distribuția este una cu sonor: Rodica Popescu Bitănescu( soacra), Marius Rizea (Cornel), Ilinca Goia( soția), Liviu Lucaci(soțul), Dragoș Stemate( curtezanul) , Daniel Badale( Mielu). Interpretarea acestora a dus piesa pe culmile succesului, umorul fiind mai puternic datorită lor.Aș vrea să uit cât mai repede numele piesei pentru a avea motiv să revin iar și iar, mereu cu aceași poftă de a ieși pentru câteva clipe din monotonia cotidianului, de a trăi emoțiile transmise de actori într-un mediu plăcut. Vizionare plăcută!