an? scrie prins şi u ciorni de ide Un arici zgribulit de frig mergea prin pădure. Avea prinsă în ţepi, ca un stegulet, o bucată de hârtie colorată. Pesemne ariciului îi era dor de vara caldă, când ducea în țepi câte o floare. Deodată auzi un scâncet și văzu că de sub frunze ieșeau doi tepi. O fi vreun frate în necaz, gândi ariciul și începu să dea cu grijă frunzele la o parte. Dar, spre surpriza lui, descoperi un fir mic de trandafir, tremurând de frig. Ariciul , fiind mai mare, începu cu suflarea lui caldă să dezmorțească bietul fir de trandafir. Se aşeză lângă el ca să-l ocrotească de ploaie și începu să-i murmure un cântec de leagăn. Ploua şi tot pământul se legăna ca să adoarmă firul de trandafir. Așa trecu o noapte, o zi și încă o noapte și ariciul începu și el să ameţească de frig. Ba chiar privind cu ochii împăienjeniți spre copacul alăturat, i se păru că-i încărcat cu flori de cristal. Din visul acesta îl trezi, într-o dimineață, o rază de soare. Venise primăvara! Ariciul descope o minune: pe tulpina subțire a trandafirului apăruse o corniță verde: prima frunză. Apoi a răsărit în jur mii de ace verzi, mii de fire de iarbă. Trandafirul i-a spus atunci ariciului: Cu peleri asta de ace noi, pământul seamănă cu tine: a devenit un arici mare și bun. (Pământul, un arici, de Lucia Oltea și așază 3 Scrie ideile principale din textul Pământul, un arici.
