Afară era frig și ningea, vântul scutura zăpada de pe ultimele frunze rămase în copaci.
Deodată când m-am uitat pe geam am văzut o veverița, care căuta alune, dar nu găsea, si pentru că afară era frig ea părea că tremură. Mi-a fost așa de milă de ea, că m-am îmbrăcat repede cu ceva gros, am luat o pungă de alune, si am ieșit afară.
M-am îndreptat spre veverița, care aproape nu mai mișca de la atâta frig. Am deschis punga cu alune. Ea s-a apropiat, a mirosit să vadă ce e înăuntru, iar după a luat cât de multe alune a putut, cu ajutorul gurii ei.
După acea veverița a fugit către un copac, unde se afla o scorbură.
Următoarea zi am vrut să verific veverița, să vad dacă e bine. M-am îndreptat către copac si am văzut-o, dormea într-un pat facut din frunze, cu alunele lângă ea. M-am bucurat să văd că este bine.
