La începutul vacanței mari a anului 1906, Dănuț se află la moșia părinților săi, la Medeleni, undeva în Moldova. A terminat clasele primare și a intrat în clasa I de liceu (echivalentă cu clasa a V-a de astăzi). Ajutat de doi țărani înalță un zmeu în aer, dar mama îl cheamă să plece la gară. Țăranii leagă zmeul de un stejar din ogradă.
Doamna Deleanu și Dănuț ajung cu trăsura la gară. Sosește și trenul, aducându-i pe tatăl lui Dănuț, un avocat cunoscut, pe sora băiatului, Olguța, și pe Monica. Monica este o fetiță căreia îi muriseră amândoi părinții, apoi ultima rudă, bunica. Acum are grijă de ea doamna Deleanu. Fetele au terminat clasa a treia, deci sunt mai mici cu un an decât Dănuț.
Neavând bunici, Olguța este foarte atașată de moș Gheorghe și e bucuroasă să meargă cu el în bihuncă (trăsurică cu un cal). Lui Dănuț îi e necaz, fiindcă bihunca întrece trăsura cu care mergea el. Se întrece și se războiește mereu cu sora lui, chiar în gară îi și trăsese niște palme fiindcă râsese de el că s-a îngrășat.
La masă, Dănuț e mustrat pentru felul în care mănâncă. Îi este dată mereu ca exemplu Monica, de aceea nu o poate suferi. După masă toată lumea merge să doarmă puțin, în afară de Olguța, care mai rămâne puțin în sufragerie. Cere Profirei, slujnica, să îi aducă repede un creion, hârtie și un foarfece. Iese cu ele, apoi revine repede în casă, în camera fetelor.
Înainte de a adormi, Dănuț trage cu săgeți în costumul militar rusesc numit Potemkin, aparținând Olguței. Al lui era japonez și purta numele Kami-Mura. Reprezentau cele două națiuni aflate în război în acea vreme. Când se trezește, Dănuț fuge să își vadă zmeul, dar acesta dispăruse. De capătul sforii tăiate era prins un bilet de la Olguța, care arăta că asta era plata pentru palmele de la gară și îl numea din nou ”Buftea”, ca și în gară.
Dănuț se pune pe plâns, mama o cheamă pe Olguța și o pedepsește să scrie de o sută de ori ”Olguța are dreptate” și de două sute de ori ”Olguța nu are dreptate”. Olguța rezolvă astfel: Monica se oferă să scrie ea în locul ei, dar nici pe ea nu o lasă să scrie de sute de ori, ci numerotează rândurile astfel încât să păcălească atenția mamei. La al 15-lea rând scrie 50 și tot așa.
Dănuț vrea să se răzbune și pe Monica, fiindcă îi ținuse parte Olguței. O trage de cozi în livadă, dar ea îl mușcă de mână și scapă.
La masa de seară, Olguța se sperie de un liliac. Îi e frică și lui Dănuț, dar nu recunoaște. Bagă câinele Ali în camera lui, dar mama îl descoperă și îl dă afară. De nevoie, băiatul se împacă cu fetele, ca să descuie ușa ce era între camera lui și camera lor. În semn de pace, fetele împart cu el borcanul cu dulceață pe care Olguța îl ascunsese în sobă.
