Tatăl meu, tatăl meu !" îmi spuneam eu neîncetat. Nu mă gîndisem niciodată serios cum vine asta să ai un tată şi, din instinct, rni-l închipuiam ca pe un fel de mamă cu voce groasă. Acum însă, privindu- mi tatăl picat din cer, m-am simţit deodată cuprins de o spaimă dureroasă. De ce mă împinsese cu băţul cînd voisem să-l sărut ? De ce ? Tuşa nu mă dădea niciodată în lături cînd mă duceam s-o îmbrăţişez ; dimpotrivă, mă lua în braţe şi mă strîngea la pieptul ei.
