toamna bogata suna la geam.ofrunza ruginie sa lipit de geam de parcă șoptea ceva.un cer albastru-cenusiu a acoperit sătucul meu.parfumatel gutui se zăresc unul câte unul printre copaci.Iar nucele amărâi cad un câte una la pământ Mai toată ziua soarele stă ascuns în spatele unor nori ameninţători, groşi şi negri. Ziua se diminuează văzând cu ochii, iar nopţile devin tot mai lungi.
Copacii au rămas fără frunzele îngălbenite şi veştejite. Aşternute pe jos, frunzele ruginite sunt purtate de vânt spre văzduh într-un zbor vijelios. Crengile copacilor se dezlipesc şi cad la pământ. Câmpiile ofilite sunt triste pentru că orice urmă de verdeaţă a dispărut. Iarba uscată a dispărut şi ea aproape în totalitate, pe sol se mai vede doar bruma care sclipeşte sub razele soarelui. Luncile sunt distruse de vremea rea şi de apele învolburate care au ieşit din matca lor firească.
