Răspuns :
Răspuns:
La biserica “Sfânta Troiţa”, pe partea stângă a Şoselei Vitan, erau câţiva bătrâninelipsiţi de pe acolo, mândri tare de biserica lor şi de zugrăvelile ei de pe dinăuntru şi pedinafară. Când apărea câte cineva care nu era de-al locului, începeau să-i ceară părereadespre biserica lor.Dacă pe trecător îl împingea păcatul să zică ceva de sfinţii uscaţi şi drepţi de pe ziduri, pedată răspundeau în vârful limbii că numai sfinţii lor sunt sfinţi adevăraţi, nu ca aceia deastăzi, cu ochi de om, cu mâini şi picioare tot de om obişnuit.II. Autorul îşi aminteştecum l-au judecat şi pe el, ctitorul şi alti trei dintre bătrânii credincioşi bisericii. Intreaceştia se afla şi jupân Hagiul, îmbrăcat într-o scurteică spălăcită şi pătată, pe cândceilalţi erau îmbrăcaţi cu giubele lungi. Ctitorul lăuda de zor picturile bisericii, capulmucenicului Mina, capul archiereului Nicolae…Autorul tăcea şi asculta. Ctitorulcontinuă, lăudând zugrăveala “Judecăţii de Apoi”, arătând bogaţii nemilostivi care se ducdin zgârcenie în focul iadului cu sacii lor cu aur cu tot.La aceste cuvinte, jupân Hagiul întâi lăsă capul în jos, apoi o şterse binişor de acolo. Ceitrei bătrâni rămaşi începură a cleveti despre zgârcenia lui Că e plin de galbeni, dar nu dăun sfanţ la cutia milei. Că îşi astâmpără foamea şi setea gustând pe la băcănii câte omăslină, o feliuţă de pastramă, o gură de bragă şi spunând apoi că sunt scumpe şi că suntvremuri grele, n-are cine să plătească. Apoi se năpustiră să râdă de hainele şi cizmele lui jerpelite, de obiceiul de a-şi cârpi hainele cu bucăţi din ele însele sau de a fuma numaitutun de la alţii.III. Hagiul nu făcea foc în sobă nici pe cel mai mare ger, nu cumpăra şi el un porc laCrăciun sau un miel la Paşte, oricât i-ar fi zis nepoată-sa, Leana. Era săracă şi nu avea penimeni altcineva, trăia aciolată pe lângă unchiul său cel zgârcit.De mic copil el fusese tare strângător şi păstrător. Când era şcolar aduna banii pe care îidădea mama lui ca să-şi ia covrigi. Devenit calfă la găitănărie strângea banii, nu bea, nuse uita şi el după fete, mânca pâine şi bea bragă, de ajunsese slab, galben şi bătrânicios latreizeci de ani. Noroc cu fostul stăpân că îl mai lua la masă ca să-l mai îndrepte. Jupânulîl luase tovarăş, asociat cu el la prăvălie şi se ţinuse de capul lui să se însoare, dar Tudosenu vrusese nicicum, nevasta şi copii însemnau cheltuială: mâncare, haine, şcoală, plimbări…el nu avea de unde…IV. Când i s-a izbândit visul de a rămâne singur stăpân pe prăvălie, nu a mai ştiut de el defericire. În prima seară, la închidere, s-a ţinut după ucenici, să nu trântească uşile, să nuspargă geamurile, să umble încet cu lacătele. Ajuns la căsuţa lui, cu pereţii cojiţi, prăfuită