De multe ori, ceea ce pare a fi iubire, de fapt e doar o amăgire, iar cei care par și spun că te iubesc sunt doar actori de mâna a doua.
Și acum hai să îți povestesc cum a început acest eveniment care a început totul precum vezi în filme și s-a terminat dureros, crud și multe șiroaie de lacrimi.
Primii ani ai relației noastre au fost chiar buni: petreceam timp împreună, râdeam mult, ne plimbam.
Apoi el a încercat să își facă o firmă și zicea că e muncă multă până o pune pe picioare.
L-am crezut. O vreme.
Apoi telefoanele pe care le primea seara târziu erau din ce în ce mai suspecte.
Ce să fac? Să-i verific telefonul sau adresa de e-mail?
Ce folos?! Nu pot să spun că ne-am certat vreodată grav, numai că ne-am distanțat treptat.
Relația noastră s-a erodat.
O ultimă zvâcnire s-a produs atunci când amândoi am înțeles că nu mai putem trăi împreună: unul mereu plecat și cu gândurile în altă parte și altul care vroia să reconstruiască ce se tot strica.
Până la urmă am obosit și ne-am despărțit.
Oare acum ce mai urmează?
Despărțirea de persoana iubită este un cuțit care ți se răsucește în inimă.
Despărțirea de persoana iubita poate fi resimțită la fel de dureros ca și moartea acesteia. Adeseori este o tragedie în sapte acte, o amară trăire afectivă desfășurată de-a lungul a șapte stadii sau etape. Despărțirea poate fi totuși cât de cât suportabilă atunci când înțelegi că ceea ce se întâmplă în mintea ta, în sufletul și chiar în trupul tău este firesc.
Pe de altă parte, nu este în nici un caz un lucru normal să rămâi blocat în simțămintele despărțirii în melancolie, derută și singuratate.
