Rezumat la:Pe plită, merele îmbătrâneau văzând cu ochii. Feciorelnicul lor ten se întuneca zbârcindu-se. Sus- pinau înădușit şi lăcrimau somnoros. In schimb, aroma lor creștea mai văratică, mai îmbătătoare, ca sufletul spre cer purces al mucenițelor arse pe rug. Olguța şedea la mijloc, drept în fața flăcărilor care-i îmbrăcau fața în aur și aramă fluidă. Monica și Dănuț şedeau la dreapta și la stânga ei. Pe jos, de-a lungul cuptorului, motanii și pisicile numai puf și arabescuri torceau de lene și de cald ce le era. Mai la o parte de pisici – prudență sau demnitate – dormea Ali. Mai toate muştele ațipiseră amorțite. Totuși se găseau destule să-l necăjească. Urechile lui Ali – veşnic atente – pălmuiau și tră- geau sfârle. Subt cuptor, într-un paneraş plin de fân, o cloșcă își dospea puii de aur. Un greier cine știe sub ce grindă ascuns ținea isonul subtil corului primăvăratic. Şi soba duduia de flăcări și de vânt, ca o horă. Intrând în bucătărie, domnul Deleanu dădu cu ochii de copii stând în jurul unei măsuțe rotunde. Mâncau mere coapte cu mâinile. Pe măsuță, în loc de mămăligă, răcorea o turtă dulce tăiată felii. Aici îmi erai, Olguța? Da' tu ce cauți aici, papa? Mamă Marie, spune te rog lui Ion să puie caii la trăsură... Ei! – ş'acum să vă răfuiesc eu! – se incruntă domnul Deleanu frecându-și mâinile. - Rămâi cu noi, papa! se rugă Olguța, urmată de Monica și Dănuț.AM NEVOIE DE EL CAT DE RAPID POSIBIL​