Basmul cult românesc a cunoscut o adevaratà
expansiune in perioada celor patru mari clasici ai
literaturii române, intre care Ion Creangà, se remarcà,
dând o serie de creatii ce au ramas repere pentru specie
pânà astàzi. Acesta, descoperit si adus in cenaclul Junimii
de Mihai Eminescu, ràmâne in literatura românà ca cel
mai apreciat si iubit povestitor, iar o operà reprezentativà
a acestuia a râmas pânà astàzi basmul cult ,, povestea lui
Harap-Alb".
„Povestea lui Harap-Alb" este un basm cult de o valoare
artisticà deosebità, despre care putem spune cà
urmäreste gablonul clasic al basmului popular, prin
tematica generalà abordatà, aceea a luptei dintre bine si
rau (avem, asadar, un protagonist si un antagonist),
finaliztà cu suprematia binelui.
Träsâtura cea mai relevantà, care incadreazà acest basm
al lui Ion Creangà in aceastà specie literarà, o reprezintà
structura, care este marcatà prin formule tipice de
inceput, mediane si de final, care apropie opera marelui
povestitor de basmul popular, desi in multe privinte se
deosebeste de acesta, prin inovatiile aduse de câtre
autor, intre care amintim neasumarea veridicitàtii
faptelor narate la inceputul operei, precum si multimea
de proverbe si zicàtori utilizate.
O altà tràsàturà specificà basmului, pe care o identificàm
in „ Povestea lui Harap-Alb", este motivul càlàtoriei
(initiaticà in acest caz) cu scop reparatoriu, pe care eroul
este obligat sà o sàvârseascà atunci când apare
elementul perturbator (scrisoarea impäratului Verde),
care stricà echilibrul initial, starea de bine, pe care, in
final, trebuie sà o reinstituie protagonistul.
Patru elemente ale textului narativ, semificative pentru
ilustrarea viziunii despre lume, sunt titlul, motivele literare specifice, relatia incipit-final si reperele spation.
temporale.
Titlul basmului este un ximoron, prin semnificatia
cuvintelor ce compul numele personajului eponim.
Termenul,„,Harap" provine în limba românà de la
cuvântul „arab", care desemna în trecut un rob sau un
slujitor de origine arabà, adicà pe cineva cu tenul
màsliniu, de aici si sensul oximoronic, prin opozitia cu
adjectivul „alb". Din aceastà perspectivà, numele
personajului ar putea fi inteles ca find „,slugà albà" - de
origine nobilà. Substantivul „povestea" din titlu anuntà
atât faptul cà in continutul basmului vom intâni
evenimente din viata personajului, cât si faptul cà aceste
evenimente sunt rodul imaginatiei autorului.
Motivele literare utilizate de lon Creangà în „, Povestea lui
Harap-Alb" sunt late din folclorul românesc sau din
literatura universal. Amintim, astfel, motivul impäratului
färà succesori, motivul alegerii eroului, motivul cälätoriei,
motivul podului si motivul probelor (vezi muncile lui
Hercule, din mitologia Greciei Antice). Primul motiv
enuntat apare chiar in secventa narativà a primirii
scrisorii de la fratele Craiului, prin care impàratul Verde
cere acestuia sà-i trimità pe cel mai destinic nepot
pentru a-l urma la tron, deoarece el avea doar trei fete si
niciun fecior. Aceastà secventà este si cea care descoperà
intriga basmului, elementul perturbator ce stricà linistea
si binele initial ce trebuie restabilit.
Incipitul basmului este in concordantà cu finalul acestuia,
prin utilizarea formulelor specifice, prin care naratorul
pregäteste interlocutorul pentru intrarea în atmosfera
basmului, marcatà prin fantastic gi fabulos, respectiv,
pentru iesirea din aceastà lume in care se gàsesc
personaje himerice, cu puteri supranaturale, care fie
ajutà, fie impiedicà protagonistul sà îsi atingà obiectivul
.
