Când mă gândesc la o poveste care m-a captivat cu totul de la început si pana la sfârșit, transpunându-mă complet în universul ficțional înfățișat, mă gândesc invariabil la Adam si Eva. Opera lui Liviu Rebreanu surprinde povestea a două suflete pereche, născute din vesnicie, suflete care sunt destinate sa își trăiască eternitatea căutându-se in efemerele lor vieți de pe pământ. In cele șapte mari capitole ale cărții sunt descrise cele șapte vieți impregnate de agonie si de extaz a celor doi îndrăgostiți. In primele safe vieți aceștia sunt predestinați pieirii la puțin timp după momentul întâlnirii, urmând ca in cea de a șaptea dragostea lor să atingă punctul culminant si sa se materializeze sub forma unei noi vieți: copilul celor doua ființe care odată cu atingerea apogeului iubirii urmează sa se reîntâlnească in nemărginirea timpului la sfârșitul veacului pentru a reîntregi unitatea primordială. Această cartea mi-a ajuns la suflet fiindcă consider că fiecare dintre noi ne aflam intr-o Căutare continua a aceste unități primordiale descrisă prin mijloace atât de frumoase si de imperfecte ca si cuvântul de Liviu Rebreanu in cartea sa. Un alt motiv pentru care aceasta cartea se numără printre preferatele mele este atmosfera pe care Rebreanu o crează in jurul poveștii lui si modul in care acesta te primește in mintea lui descriindu-și realitatea interioară in vederea atingerii unui grad cât mai mare de intimitate între el si cititor prin intermediul poveștilor sale. As recomanda această carte deoarece consider ca cu toții avem câte ceva de învățat din ea, si chiar dacă dragostea nu se învață ci se trăiește, in cartea lui Rebreanu poți spune ca ai trăit-o cu adevărat, si încă de 7 ori. Nu in ultimul rând, as recomanda-o fiindcă oferă o perspectiva unica asupra vieții si te poate aduce mai aproape de esența acesteia.
