lu re . 1: - : II. Finalul istorisirii căpitanu spațiul unde se relatează intâmplările, in cercul de povestitori la intrebarile de mai jos: Cand iși stårși căpitanul Neculai istorisirea, asfinţi soarele in munți și se intinse umbră peste valea M și asupra hanului . Focul se stansese. Noi gospodarii și cărăușii din Țara-de-Sus am rămas tăcuţi sin Numai comisul loniță mormăi ceva și se uita cu fudulie in juru-i. Ancuța cea tânără grăi: Tot aşa imi povestea și mama, demult, despre intamplarea asta. Tiganii ceilalţi doi au fugit si s-au in codru... - Da, aşa-i, asta-i o intamplare din vremea noastră... intari, toc fudul, comisul Ioniță de la Drágines Am indrăznit si eu să ridic glasul intr-un târziu, s-am intrebat: Mai este in fiinţă fantana cu cei patru plopi? - Nu mai este... a răspuns incet mos Leonte, cetitorul de zodii. S-a daramat ca toate ale lumii. Cu toate acestea, căpitanul de mazáli o vedea. Sta impovårat in locul lui, neclintit şi cu capul plecat drept, boțit spre ochiul stors, parci era incleştat şi pecetluit pe totdeauna intr-o durere lar ochiul cel vi si neguros, privea țintă in jos in neagra fantană a trecutului. Tarziu, la inserat, s-a aprins iar focul. Și căpitanul Isac s-a ridicat din locul lui, a prins pe Ancuta des sa cerut, pentru sine și pentru soți, vin vechi in oale nouă. : 1. Analizează in ce măsură finalul povestirii căpitanului Isac este in acord cu elementele care compunca prezentat in primul paragraf al fragmentului.
