Răspuns:
O zi de toamnă târzie
Într-o zi de toamnă răcoroasă, in mijlocul pădurii ce părea pustie, un băiețel se rătăcise de sora lui mai mare. Nu părea speriat, ci încântat de culorile ruginii ale frunzelor așternute ca un covor sub copacii golași. Cerul azuriu, senin s-a transformat într-unul cenușiu, cu nori plumburii care ascund razele timide ale soarelui. Băiețelul a găsit pe o frunză veștedă câteva ghinde și se juca cu ele. Ultimele rândunele zburau grăbite către țări mai calde, câteva veverițe zgribulite își adunau provizii de ghinde și alune în vizuina lor.
Deodată dintr-o caleașcă sub formă de dovleac ,coborî agale, Zâna Toamnă cu o trenă aurie. Zâmbind i-a oferit băiețelului din roadele ei pere, struguri și două nuci. Băiețelul a rugat-o ca anul acesta să fie mai blândă, să fie ploi scurte, să nu fie frig pentru ca oamenii să se bucure de culorile aurii ale naturii și să nu stea triști în case. Toamna i-a promis că va fi cum își dorește el, cu condiția ca el să aibă grijă de o veveriță rănită. Sora lui, speriată l-a găsit și au plecat spre casă cântând un cântec vesel pentru toamna târzie.
Ce toamnă colorată ca un curcubeu , răcoroasă ca o înghețată vom avea anul acesta !
