Romelu, vărul lui Dorel, venea lunea târziu la școală.
Noi aveam Biologia prima oră, iar domnul Calistrat, profesorul
nostru, știa dintr-o privire cine era absent și cine nu.
Romelu lăsa ușa întredeschisă, pentru că, după ce se ducea tiptil,
mai cam de-a bușilea, până-n banca a 3-a de la perete, Dorel, care ședea
în prima bancă, profita de un moment când domnul profesor se ducea
către tablă, pentru a desena o frunză sau o petală de la oarece plantă,
iar atunci el se ducea sfios la ușă, o închdea binișor, apoi iar o deschidea,
iar mai apoi trăgea de afară ghiozdanul lui Romelu.
