Sânziana este un personaj principal și eponim al textului-suport, deoarece participă la toate etapele acțiunilor și dă titlul operei și este un personaj de basm reprezentând tipul fetei frumoase, răpite de un zmeu.
Fata este caracterizată în mod direct de către zmeu, care o persoană prefăcută, după cum reiese din citatul Se face că-i mânioasă?.dar cine o crede?.; de asemenea, el o subestimează, când aceasta îi spune că s-ar arunca în mare ca să scape de el. Lipsa portretului fizic concentrează atenția asupra celui moral.
Caracterizarea indirectă rezultă din nume, vorbe, fapte, atitudini și relația cu zmeul. În primul rând, numele eroinei se referă la o plantă magică, cu care fetele obișnuiau să facă vrăji de dragoste. Vorbele fetei arată în mod evident ura față de zmeu: mi-ești urât de moarte, iar atitudinea ei este o hotărâtă, arătând că preferă moartea unei căsătorii cu zmeul, ceea ce îl întâmpină. Ea caută orice prilej să evadeze din captivitate: Cum ai ieșit din palat? Pe unde?
Relația fetei cu zmeul este imprevizibilă și tensionată, deoarece aceasta simte sau iubire neîmpărtășită sau unilaterală, fapt sugerat de citatul Sânziana, tot supărată ești pe mine, care mă usuc de dragoste?. Cel mai probabil, eroina îl iubește pe Pepelea, deoarece numele îi menționează: Bine c-a venit Pepelea.
Dintre fetele răpite de zmei în basme, Sânziana este cea mai curajoasă, independentă și hotărâtă să evadeze.
În concluzie, Sânziana este un personaj de basm care iese în evidență prin originalitate.
