Răspuns:
Acum mai bine de o sută de ani , în familia numeroasa a unui umil slușbaș la căile ferate din Florența , Giulio , un băiat de doisprezece ani, era fiul cel mai mare . Tatăl sau îl iubea mult și era înțelegator cu el.
Numai în privința școlii talal era neiertator, caci își dorea ca baiatul sa învețe foarte bine, ca sa capete o slujbă și sa își ajute familia, tare îpovărată de lipsuri.
Tata era cam în vârstă, iar munca și saracia îl albiseră și îl gârboviseră înainte de vreme.Cu toate acestea , în afara slujbei își mai luase și de lucru acasă de la o editură noaptea la lumina lămpii cu gaz scria copii de mână după diferte lucrari , iar pe niște banderole scria numele și adresele abonaților la ziare și cărți La fiecare cinci sute de adrese câștiga 3 lire . Munca de noapte îl obosea ,însă mai ales îi obosea ochii.
Baiatul îi zise sa îl lase pe el sa scrie, dar tatal sau îl refuza, spunand ca școala este mult mai importanta decat adresele acelea.
Giulio baga de seama ca tatal lui se oprește din lucru și se duce la culcare cand orologiu batea la ora douasprezece. e doar o parte
Explicație:
cauta pe google
