Răspuns :
Val este un băiețel de 10 ani care pornește în căutarea bunicului său, plecat de ceva timp în Cetatea Sufletelor. Îi este atât de dor de el, încât nu se mai poate bucura de viața lui de acasă. Și, ca orice ființă umană dornică să înțeleagă viața (și moartea), pornește într-o călătorie. Pe drum o întâlnește pe broasca țestoasă Malila, care are 127 de ani, care face versuri și poate zbura. Malila îi devine tovarășul de drum care îl va însoți pe Val toată călătoria. Ea știe despre existența Cetății Sufletelor, fiindcă și ea are ființe dragi care s-au dus acolo și își dorește mult să ajungă în acea lume. Ca orice călăuzitor de drum, broasca țestoasă știe ființe importante cu care ei doi trebuie să se întâlnească pentru a avea mai multă putere și înțelepciune pe drum.
Caracatița se înfurie la auzul rugăminții lu Val și a Malilei de a afla drumul către Cetatea Sufletelor, zicându-le că aceasta nu e o boală și că oceanul este plin de ființe care suferă și au nevoie de ea. Însă Malila o înduplecă spunându-i că și ea, și Val suferă în fiecare zi după frații pierduți și după bunic. Și, la rândul ei, îi spune povestea lui Thurr, care era o ființă trei sferturi lup și un sfert pește. Thurr își petrecuse aproape toată viața într-o peșteră întunecată, vâznd totul doar în culorile alb, negru și gri. Aceasta era drama vieții lui, că nu vedea culori. Malila l-a descoperit și l-a salvat. Această poveste a lui Thurr este una despre cum, din cauză că oamenii nu știu să se înțeleagă și să se accepte unii pe alții, așa minunați și cu diferențele lor, exclud ființele “altfel” din societatea lor. Este o poveste despre bullying și despre cum el poate schimba atât de dureros viața unei ființe. Din fericire, Thurr este eliberat de Malila și începe să vadă totul colorat din nou.Așa cum poate observați, cartea este plină de metafore. Hai să vă mai povestesc pe scurt ce se întâmplă mai departe cu Val. El ajunge în Orașul Schimbător în care casele și străzile arată ciudat și întortocheat. Nu întâmplător, ci din cauza faptului că nimeni nu se ascultă, toată lumea vorbind unul peste celălalt. Astfel, cuvintele își pierd puterea. Apoi prin puterea muzicii, locuitorii orașului se dezmeticesc și totul începe să prindă sens. Vedeți, aici autoarea Ana Alfianu ne povestește despre o realitate a zileor noastre – că nu mai știm să ne ascultăm și ne trimite cu un îndemn cald să redescoperim muzica.Apoi, în pădurea tăcerilor, Val și Malila descoperă un nou fel de a comunica al piticilor. Ei nu vorbesc, ci își spun unul altuia ce au de povestit creând forme din aer pe care îl adunau în palme. Simt aici, în pădurea tăcerilor mult mindfulness și curiozitatea ființelor una fața de cealaltă.După ce ajung și pe Insula apei și apoi în Palatul lunii, Val și Malila ajung și în Cetatea Sufletelor. O înțeleg, de fapt, Fiindcă Val își revede bunicul în vis. Bunicul îl îmbrățișează și îi spune niște adevăruri despre viață. Că așa trebuie să curgă lucrurile. Val simte încă o dată – în vis – iubirea puternică a bunicului și cum ea dăinuie dincolo de moarte.
Această călătorie inițiatică a lui Val este o descoperire a sinelui. Multe ființe bune apar în drumul lui spre Cetatea sufletelor, care îl ajută să se descopere. Să înțeleagă că în viață avem nevoie de muzică, artă și ascultare pentru a fi fericiți și a avea relații bune unul cu celălalt. Călătoria lui Val, pe lângă descoperirea de sine, are și darul a a-l ajuta să accepte, să proceseze și să integreze un adevăr de netăgăduit – acela că moartea face parte din viață.
Vă recomand să îi cunoașteți pe Val și pe autoarea Ana Alfianu în aceasta carte bijuterie, apărută la o Editură dragă mie – Humanitas Junior.