Răspuns:
Cu Prometeu înlănţuit (470 î. Hr.) – trilogia mai cuprindea piesele, pierdute, Prometeu, purtător al focului şi Prometeu eliberat – ne întoarcem la mit. Iar mitul urcă până la începuturile lumii, când zeii şi titanii se prinseseră într-o uriaşă încleştare (titanomahia) şi nu se ştie a cui ar fi fost biruinţa dacă Prometeu, el însuşi un titan, nu l-ar fi sprijinit pe Zeus. Dar Prometeu, cu individualitatea lui pronunţată, nu-i rămâne fidel cârmuitorului din ceruri. Privind în jos, la pământenii neştiutori, îl apucă mila şi de dragul lor fură, din vatra lui Hefaistos, scânteia care va aprinde focul şi la bieţii pământeni. Prometeu, ca un geniu civilizator, îi învaţă meşteşugurile (plugărit, navigaţie) şi alte iscusinţe (scris, citit). Ceea ce declanşează supărarea grozavă a mai-marelui zeilor, care dă curs pornirilor lui despotice poruncind, cu vorbe straşnice, înlănţuinea de o stâncă a celui care îl înfruntase.Şi caznele lui Prometeu, binefăcătorul – pe care unii l-au asemuit cu Iisus -, încep. Suferinţele sunt cumplite, dar sfidătorul nu cere iertarea care ar fi putut să-l mântuie de chinuri.
