După părerea mea,Nada florilor reprezintă romanul ce cuprinde o parte din viaţa unui băiat pe nume Ilie Dumitraş căruia pescuitul i se părea cea mai frumoasă meserie ce o poate avea un om.El era orfan de mamă,dar avea lângă el pe dădaca sa Anghelina ce-l crescuse şi-l învăţase,şi pe tatăl său ce era inginer de profesie,dar pentru băiat,acesta era un bun prieten cu care putea înfrunta comentariile arţăgoase ale mătuşii sale,leliţa Leona.
Într-o zi Ilie primise o vizită de la uncheşul său Haralambie,care îi aduse în dar un câine ciobănesc pe nume Colţun.Din cauya leliţei Leona şi a motanului său Chirică,Iliuţă fu nevoit să-l ducă pe câine celui mai bun prieten al său,ce-i era şi coleg de bancă,Grigore Oanea.
După ce Colţun rămăsese pe mâini bune, având grijă de oile familiei, Iliuţă se duse trist la pescuit lângă o baltă unde încercă să-şi înece toate necazurile. Lângă el se alătură şi un băiat îmbrăcat în haine zdrenţuroase, pe nume Culoi, care-i împărtăşi lui Iliuţă un secret bine ascuns.Acesta îi povestise despre Nada florilor,un colţ de rai unde el prindea ce-l mai mare şi mai frumos peşte, cum rar se mai găsesc.A doua zi Iliuţă se duse la Nada florilor unde îl întâlni pe băiatul cei spuse despre scel loc, cu lelea Ileana, cu moş Hau şi cu Spânu, un om bătrân ce nu vorbea prea mult.De-a lungul primăverii,Iliuţă se ducea tot mai des la Nada florilor, împrietenindu-se cu cei de acolo şi învăţând pe zi ce trece tot mai bine meşteşugul.
Într-o zi, în acel colţ de rai îşi făcu apariţia Alecuţ, un vechi prieten al celor de acolo ce venise tocmai din Paşcani deaorece se iscase o revoltă între ţărani şi boieri, pentru că ţăranii erau asupriţi de înalta societate.El venise la rugămintea bunului său prieten Solomon Cornea şi îi adusese inginerului o scrisoare şi o poezie pentru care amicul său fusese bătut, fapt ce i-a provocat moartea.Ilie fusese anunţat de Grigore că în acea zi avea să dea teza la aritmetică, dar acesta nu ştia nimic deoarece în al treilea trimestru el se aflase la Nada florilor împreună cu prietenii săi.El desenase pe faia de teză un tablou fermecător ce cuprindea imaginea sa pescuind într-o frumoasă zi de primăvară. Domnul profesor de aritmetică se declarase insltat de această teză.El îl chemase pe tatăl său la şcoală şi invocase consiliul profesorilor, dorind să-l exmatriculeze pe tânăr, dar cazul fusese preluat de un domn inspector.
Uncheşul Haralambie venise la chemarea băiatului şi reuşise să-l înbuneze pe inspectorul ce avea să evalueze cazul nepotului său.Alecuţ sosise pe la prânz, după ce îşi salutase mama şi îi dăduse inginerului poeyia şi scrisoarea de la prietenul său ce decedase.Domnul inginer citise scrisoarea şi desluşise poezia, aflând de la Alecuţ că Culai urmeayă să plece cu el la Paşcani, unde va învăţa o meserie.De asemenea,Iliuţă avea să meargă la Iaşi,unde el începuse să calce pe urmele tatălui său, devenind un inginer de mare prestigiu.
În ultimul capitol, Mihail Sadoveanu dezvăluie că între lucrurile bunului său prieten Ilie Dumitraş a găsit poezia, o scrisoare de la tatăl său în care îi spunea faptul că lelea Leona era paralizată şi că medicul nu-i dădea prea mari şanse de recuperare, şi faimoasa teză la aritmetică.
