Răspuns:
Plimbarea
De dimineață, m-am trezit neobișnuit de devreme. Soarele încă nu urcase complet pe cer și răcoarea nopții încă se mai resimtea. Zadarnic am încercat să mai dorm puțin, deoarece eram mult prea entuziasmata de superbitatea acestei zile. Urma ca eu și Alexandru să vizităm noul parc, pe care de mult voiam să îl văd.
După ce m-am mai foit puțin, m-am ridicat din patul călduros și am pornit spre dulap. Îmi pregătisem ținuta de joi seara, pentru ca știam ca astăzi ar dura o veșnicie să îmi aleg hainele. Eram atât de fericită încât am refuzat până și tarta făcută de mama pentru micul dejun, dar în schimb am luat un cos cu senviciuri și limonadă pentru un mic picnic.
Se părea că nu fusesem singura emoționată. Pe prima bancă din parc, nu stătea nimeni altul decât Alexandru. Înainte să mă apropii, am inspirat puternic aerul cu miros de flori din jur. Am pus pariu că urma să fie noul meu loc preferat. Și pana la urma, chiar și cerul ținea cu mine!
Am zâmbit și m-am apropiat. Chiar și acum, după atâta timp de atunci, încă îmi aduc aminte ce frumos a fost.
Succes!
