În timpului Imperiului German, la Mănăstirea monahală Mariabronn se aflau două personalități deosebite ce atrăgeau atenția celorlați călugări: abatele Daniel, bătrân și înțelept și ajutorul de dascăl, Narcis, un tânăr sclipitor, mândru și bun cunoscător al sufletelor.
Într-o primăvară, la mănăstire este adus de către tatăl său tânărul Gură-de-Aur în vârstă de optsprezece ani. Acesta se împrietenește cu Narcis care îl ajută să se regăsească.
În timpul unei discuții cu acesta are o viziune despre mama sa pe care o uitase. Amintirea ei era învăluite în bârfele și răutățile celor din jur. Auzise că era o sălbatică și o desfrânată.După acest moment lui Gură-de-Aur i se dezvăluie că viața monahală nu îl atrage deloc. Astfel, după ce întâlnește într-o după amiază o țigancă care i se oferă, este hotărât să fugă din mănăstire. Îl înștiințează pe Narcis și își ia rămas bun.
În miezul nopții se întâlnește cu țiganca Lise, dar la ivirea zorilor aceasta fuge la bărbatul ei.
Gură-de-Aur se trezește sigur, pe drumuri. Colindă sat după sat și oraș după oraș, timp în care cunoaște multe femei. Acestea erau foarte atrase de el întrucât era frumos, delicat și educat.După o vreme ajunge la un castel, iar cavalerul care avea două fete, de optsprezece, respectiv șaisprezece ani, văzând că Gură-de-Aur știe latinește, îl roagă să rămână pentru a-l ajuta să scrie o carte.
gata,coroana?
