Frigul ne-a ținut iarăși prizonieri în casă, iar eu nu mai am stare. Iată cum mi-am petrecut ziua: la revărsatul zorilor m-a deşteptat Wat, care a scăpat lemnele din brațe, vrând să aprindă focul. Fără să ies de sub pături, ca să nu înghet, mi-am pus bluza și ciorapii și-apoi, după ce-am spart gheata din lighean, mi-am stropit obrajii cu apă și m-am spălat pe mâini. Mi-am pus cămaşa galbenă, pe deasupra rochia albastră, mantia și pantofii roşii, deși nu mergeam afară. Morwenna m-a ajutat să-mi împletesc părul , pe care l-a împodobit cu ace de argint. [...] După masa de dimineață am petrecut două ceasuri in camera cea mare, tivind cearşafuri și ascultându-le po pe doamnele mamei pălăvrăgind despre ospăţul de Crăciun. Am mâncat de prânz foarte repede, pentru că západa care cădea prin coșul din tavanul salonului aproape că stingea focul. Apoi am dat fuga înapoi in camera cea mare, unde era zarvă, dar cald. Acum sunt tot aici, scriind și tânjind să fiu afară, în poiană, să cânte Perkin din fluier, iar caprele să se miroasă una pe alta și pe mine. Mai sunt multe ceasuri până la cină și la culcare. (Karen Cushman, Catherine cea îndărătnică)

1.Dacă ai fi in locul personajului-narator, care ar fi emoticonul pe care l-ai aseza la finalul acestei pagini de jurnal? Motivează alegerea.​​