substantele secretare la plante:
1. Substanţe rezultate din dezasimilaţie (degradarea substanţelor proprii din celule). Dacă se acumulează în mediul intern pot deveni periculoase, fiind toxice (de exemplu, alcoolul sau unele substanţe din medicamente)
2. Substanţe cu rol de semnal chimic (de exemplu nectarul sau parfumurile produse de plante).
3.Transpiraţia(Eliminarea vaporilor de apă se produce mai ales prin frunze. Celulele epidermice ale frunzelor au peretele exterior îngroşat (cuticulă) şi impregnat cu o substanţă numită cutină care limitează evaporarea. De aceea numai 1/10 din vapori se elimină prin cuticulă. Restul se elimină prin stomate)
4.Plantele folosesc pentru fotosinteză numai circa 1% din apa absorbită. Restul se elimină sub formă de vapori, prin transpiraţie sau, mai rar, sub formă de picături, prin gutaţie.
5.Stomatele au un mecanism osmotic automat de reglare a deschiderii.
– La lumină, celulele stomatice – singurele celule epidermice care au cloroplaste – produc prin fotosinteză substanţe organice solubile. Concentraţia acestor substanţe în celulele stomatice creşte. Ele absorb apa din celule vecine şi, având o conformaţie specială, se deformează deschizând ostiola.
– La întuneric stomatele se închid.
– În frunzele ofilite celulele stomatice nu pot absorbi suficientă apă şi stomatele rămân închise.
În felul acesta eliminările de apă sunt reglate şi corelate cu fotosinteza.
6.Deşi pentru multe plante apa este foarte preţioasă eliminarea este necesară deoarece:
– asigură ascensiunea sevei brute care aduce ionii minerali la nivelul frunzelor
– împiedică supraîncălzirea plantelor
– menţine ostiolele deschise, asigurând schimbul de gaze necesar fotosintezei şi respiraţiei
