În ultimii 40 de ani, cultivarea excesivă a solului a dus la pierderea a circa 30% din terenurile arabile din întreaga lume. O bună parte din fermieri deja percep necesitatea schimbării modului de cultivare a culturilor, optând pentru lucrări minime ale solului și stimulând dezvoltarea organismelor din sol.
La capitolul macro și microorganisme benefice, unele dintre cele mai importante sunt râmele. Charles Darwin susținea că într-un sol bine întreținut, acestea produc 46 t/ha/an de îngrășământ de cea mai înaltă calitate – humusul de râmă. Însă, ținând cont de faptul că fertilitatea solului s-a redus considerabil, în condițiile actuale râmele pot produce circa 6 tone de îngrășământ per hectar teren arabil anual.
Ce oferă un sol cu râme?
un sol bogat în râme conține, în medie, de 5 ori mai mult azot, de 7 ori mai mult fosfor și de 11 ori mai mult potasiu decât solul obișnuit;
râmele fac solurile grele – afânate, iar cele nisipoase – coezive;
formează o mai bună structură a solului, reduc riscul apariției colmatării;
măresc capacitatea de reținere a nutrienților în sol;
contribuie la dezvoltarea bacteriilor benefice;
galeriile râmelor permit absorbția și stocarea mai eficientă a apei;
Transformă materia primă într-un produs finit aşa ca humusul – “aurul negru al pământului”, utilizat de consumatori – plantele de cultură;
Circa 90% din galeriile formate de râme sunt colonizate de rădăcinile plantelor, favorizând accesul rădăcinilor la nutrienți și apă.
Ținând cont de influența sporită a râmelor și a microorganismelor asupra fertilității solului, apare întrebarea: Cum ar putea fi majorat numărul acestora sau evitată pierderea râmelor din sol?
Este demonstrat faptul că lucrările solului reduc esențial numărul râmelor, astfel, este recomandată lucrarea minimă a solului, fără a perturba straturile și macrofauna sau, acolo unde este posibil, evitarea lucrării.
Înlocuirea îngrășămintelor chimice cu cele organice (compost, gunoi de grajd maturat).
Cultivarea îngrășămintelor verzi, culturilor succesive.
Păstrarea resturilor vegetale (cu excepția celor afectate de boli) după recoltarea culturilor pe suprafața solului.
Evitarea administrării excesive a îngrășămintelor în sol sau fără realizarea în prealabil a analizei solului.
Rotația adecvată a culturilor.
Potrivit unor fermieri din țară, cantitatea râmelor începe a se majora din primii ani datorită implementării sistemului eco de producere combinat cu reducerea lucrărilor solului.
Datorită acizilor pe care îi secretă micro și macroorganismele din sol, devin solubili micro şi macronutrienţii, care altfel ar fi indisponibili plantelor, deci ca şi inexistenţi. Cu alte cuvinte, ofera îngrăşământ gratuit.
Pentru a stimula dezvoltarea râmelor, dar și a altor organisme benefice în sol, acesta trebuie „inoculat”. În acest scop poate fi utilizat compostul, îngrășămintele bacteriene, activatori de sol sau gunoiul de grajd.
ce poti screi este asta: ,,Ce oferă un sol cu râme?
un sol bogat în râme conține, în medie, de 5 ori mai mult azot, de 7 ori mai mult fosfor și de 11 ori mai mult potasiu decât solul obișnuit;
râmele fac solurile grele – afânate, iar cele nisipoase – coezive;
formează o mai bună structură a solului, reduc riscul apariției colmatării;
măresc capacitatea de reținere a nutrienților în sol;
contribuie la dezvoltarea bacteriilor benefice;
galeriile râmelor permit absorbția și stocarea mai eficientă a apei;
Transformă materia primă într-un produs finit aşa ca humusul – “aurul negru al pământului”, utilizat de consumatori – plantele de cultură;
Circa 90% din galeriile formate de râme sunt colonizate de rădăcinile plantelor, favorizând accesul rădăcinilor la nutrienți și apă.
Ținând cont de influența sporită a râmelor și a microorganismelor asupra fertilității solului, apare întrebarea: Cum ar putea fi majorat numărul acestora sau evitată pierderea râmelor din sol?
Este demonstrat faptul că lucrările solului reduc esențial numărul râmelor, astfel, este recomandată lucrarea minimă a solului, fără a perturba straturile și macrofauna sau, acolo unde este posibil, evitarea lucrării.
Înlocuirea îngrășămintelor chimice cu cele organice (compost, gunoi de grajd maturat).''
