Restaurnatul „La mărul rotat” se află într-un parc, construit sub un măr cu o coroană impresionantă. De la acest pom îi venise patronului ideea numelui restaurantului.
Prin ușa larg deschisă, se poate zări o sală aranjată cu mult bun gust, ca un salon franțuzesc. Mese rotunde și mari își etalează îmbrcămintea, care acoperă parțial scaunele tapițate, cu picioare aurii.
Un candelabru masiv tronează în mijlocul sălii, iar, într-un colț, pianul își face simțită prezența prin culoarea neagră care contrastează puternic cu tonurile pastelate din jur.
În partea dreaptă a sălii, după un perete care se pierde discret de restul sălii, se află bucătaria.
Dar ce bucătărie! O hotă dreptunghiulară, lungă cât încăperea, stă acoperiș peste plitele cromate, cu butoane de culoarea vișinii putrede.
Oale, tigăi și cratițe se aliniază precum soldații pe un suport apropiat de unul din pereții imensei bucătării.
Sub acel suport zărim un rând de dulapuri albe, fără uși, în care zac plictisite sute de farfurii albe, mari, mici, și mai mici, Lângă ele, cu fundul în sus, paharele își odihnesc clinchetele. Urmează tacâmurile, curate bec, de-ți poți reface machiajul în lucuiul lingurelor.
Pe celălalt perete, cam cât jumătate din el, stă înțepenit un frigider, doldora de măncăruri a căror singură grijă este să-și păstreze prospețimea.
Puțin mai încolo, ceea ce vezi te duce cu gândul că ești într-un aprozar: mormane de fructe și legume se ridică semețe, strigând, parcă, bucătarii să le acorde atenție.
