Zana iernii
Intr-o zi de iarna, m-am decis sa fac o plimbare pe afara. Zapada era pretutindeni. Copacii erau impodobiti cu turturi pe crengi , iar pamantul intr-un covor de zapada alb ca spuma laptelui. Totul era ca in povesti. Dintr-o data s-a pus o pala de vant si asta era chiar ciudat. Din departare se crea o carare spre locul unde ma aflam. Era Craiasa Zapezii! Venea spre mine calcand pe pamant forman o carare de gheata in urma ei. Era imbracata intr-o rochie argintie cu perelina lunga facuta din fulgi de zapada. Avea cercei si pantofi din cei mai stralucitori țurțuri de pe lume.
Mi-a spus ca ea duce iarna . Craiasa Zapezii era una prietenoasa si . Se intelegea bine cu animalele si cu orice fiinta posibila. Ochii ei albastrii ca marea te facea sa te pierzi in ochii ei.
