Prezintă în minim 50 de cuvinte perspectiva narativă din fragmentul de mai jos:
Am un teanc de scrisori de la Ioana; am incercat, in lipsa ei, sa le recitesc, dar am renuntat indata, caci nu mi-au folosit la nimic, nici rau, nici bun. Poate scrisorile, dupa multa vreme, la batranete, sa aiba o valoare mai mult pentru aducere-aminte, dar deocamdata a le pastra inseamna pura vanitate. Credeam ca, recitindu-le, o sa am prilej de melancolie, dar faptele transcrise acolo mi-erau indiferente si de alt ordin ca preocuparile torturante de acum. Apareau ca o suferinta veche, in momentul in care te invadeaza o suferinta noua. () Citind ce-a scris Ioana, aveam impresia ca citeam pe altcineva, alta poveste de dragoste, care nu ma putea interesa in clipa aceea. De acolo nu puteam extrage nimic ca sa se potriveasca nelinistilor mele. Concluzii asupra sufletului feminin nu ma gandeam sa fac. Poti sa ajungi la cateva observatii perfecte, aplicate la nouazeci si noua de femei dintr-o suta, dar era totusi posibil ca Ioana sa fie tocmai exceptia. N-am crezut niciodata ca mi s-ar putea intampla ceva exceptional, dar in nenoroc am presupus cazul unic pentru mine, si apoi, cu toate neincrederile mele, am fost convins intotdeauna ca Ioana este deosebita de celelalte femei prin inteligenta virila, dar si prin ravagiul care ii turbura tot timpul fiinta, prin necesitatea de a fi nefericita. O scrisoare poate avea o valoare intrinseca prin parantezele care se fac asupra epocii, a vietii, a intamplarilor. Din randurile Ioanei se poate construi temperamentul ei: banuielile, afirmatiile grabite, dar totdeauna pline de sugestii, patima in ura si in dragoste, incercarea zadarnica de a fi inteleapta sau marinimoasa, naivitatile incantatoare; apoi maniile si remuscarile. Dar acum nu ma interesa sa o construiesc, ci voiam numai sa stiu: «Ma insala sau nu?» Si in urma, cand am inceput sa o detaliez si sa intrebuintez pentru asta toate mijloacele mele de obiectivare, nu inseamna acesta o detasare? O incercare de a ma reface, de a fi iarasi intreg si nu aruncat spre toate valtorile? Cu toate framantarile zilnice, se intampla in mine o refacere? Si, din pricina aceasta, Ioana e neincrezatoare la juramintele mele?
(Ioana , de Anton Holban)
