Poezia este o exprimare a durerii neamului romanesc lovit cu bestialitate timp de doua milenii de toate hoardele de talhari ale lumii ("O, Patrie a plange cu multa jale cer"). Venit in acest loc sfant al gloriei strabune poetul cauta un sprijin moral ("Asa si eu acuma, in viscol de dureri, / La voi spre usurinta cu triste vin pareri"), fiindca este exponentul constiintei nationale.
