Răspuns:
Acu, vezi tu, cică un băiat și-a făcut odată un zmeu de hârtie, un zmeu mare, cât o casă si, dacă l-a-nălțat, s-a prins și el de coada zmeului și-a pornit-o prin văzduh. Și-apoi l-a purtat zmeul, l-a purtat o săptămână pân”la a norilor țâțână, l-a purtat o lună-ntreagă peste a mărilor viroagă, ba – pe câte înțeleg– l-a purtat și-un an întreg. Iar dacă se scurse anul, amețit băiatul și-și duse dreapta la ochi, iar zmeul, odată cârmi spre dreapta. Lăsă mâna jos și-și ridică mâna stângă, iar zmeul ascultător, apucă spre stânga. Văzând cum vine treaba, își ridică băiatul amândouă mâinile deodată si zmeul porni să coboare lin.
– Păi, zi așa ! strigă băiatul, bucuros că-i prinsese meșteșugul.
– Dar tu cum credeai? răsună un glas batjocoritor.
– Na-ți-o bună! se minună băiatul. Țtii să și vorbești?
– Vezi bine,- se răsti zmeul.Voi, oamenii, v-ați cam luat nasul la purtare și vă credeți mai deștepți decât găina…
Auzind una ca asta, se cam zăpăci băiatul.
– Iartă-mă,- se rugă băiatul. N-am vrut să te jignesc…
cuvintele subliniate sunt substantive
